Screamăt Intelectual

vineri, iulie 10

Poze mai multe cu Maya

Vizualizare album complet

La cererea voastră, am postat ceva mai multe poze cu şoricica noastră. Enjoy!

Bancul zilei

Vine Allah la poarta Raiului şi bate. Nefiind Sf. Petru în zonă, răspunde Iisus.

Se uita Iisus la Allah, apoi se întoarce curios şi întreabă:

- Tati, tu ai comandat Shaorma?

Bancul zilei

O planetă trece pe lângă planeta Pământ şi o întreabă:

- Ce mai faci, soro? Nu te-am văzut de milioane de ani!

- Nu prea bine... ştii... mi-au ieşit Homo Sapiens...

- Nu te îngrijora, o să treacă! Am avut şi eu!

V-am promis un articol cu detalii şi dovezi mai clare ale Mayei. Cu ce începem? Cu naşterea… ştiaţi că va fi cezariană. Aşa a fost. Nu vreau să intru în detalii ce nu v-ar putea interesa, am să menţionez doar că am fost la un pas de nefiinţă din cauza sângerării excesive din timpul ei. Motivul sângerării: varice pe uter. Dar totul este ok acum, am plecat din apital cu o anemie severă, pe care m-am încăpăţânat să nu o tratez cu transfuzii de sânge, ci prin alimentaţie.

Bebeluşa are 2,900 kg. De fapt a avut… că azi, la fix o săptămână, are 3,200. Se simte bine, nu este plângăcioasă sau cerşetoare de atenţie şi e ta-su gol. De la mine nu a luat decât unghiuţele de la mâini şi… încă mai aşteptăm ochii, să vedem ce culoare or să fie. În rest, urechiuşele, buzele, nasul… cum ziceam, ta-su gol. Are o grămadă de păr, drept pentru care ne permitem să facem şi niscaiva sculăţei. În seara asta i-a căzut şi buricul, deci mâine va avea prima băiţă. Ce să vă spun de sentimentele materne şi paterne… Adi este cu gura până la urechi de când am născut, de parcă a înghiţit un umeraş, iar eu nu mă mai satur să o privesc, să o adulmec. Este atât de micuţă… şi mi-e şi milă să o iau în braţe când o spăl, dar… cineva trebuie să facă şi asta, pentru că lui tati i-e frică să nu o strice. Mai jos, în ordinea enumerării am postat un filmuleţ cu Adi, când a luat-o prima dată în braţe, unul cu ea zâmbind, şi unul cu ticul nou căpătat, de a se mângăia pe păr. Vizionare plăcută.

joi, iulie 9

s-au schimbat termenii

nu se mai spune "ambianta lugubra" ci lumina emo"

vineri, iulie 3

I'm no longer a future daddy

Emotions are included.
Daddy out.

luni, iunie 29

Cicăleala femeilor

“ este o lume a bărbaţilor, dar nu înseamnă nimic fără inima unei femei” – Cel puţin aşa susţine Seal la radio Guerilla acum. Şi voi, bărbaţilor? De ce nu realizaţi asta? Vă simţiţi atât de bine în masculinitatea voastră încât luaţi totul de-a gata. Ajungem câteodată să luăm ca default dragostea, iubirea, nesingurătatea, încât atunci când Ea se uită urât la tine te simţi înfuriat. Cu ce ai greşit tu? Ce gânduri tâmpite îi mai trec şi ăsteia prin cap? E perioada aceea a lunii? A anului? A zilei? Poate… sau poate că nu. Dar nu eşti oare dator întâi să încerci să înţelegi o reacţie decât să o blamezi şi să o etichetezi? Nu e nimic de citit printre rânduri, dragi telespectatori. E o înşiruire de cuvinte personală, dar nu inspirată din viaţa mea personală. Am văzut această reacţie de prea multe ori, la prea mulţi dintre voi. Ce se întâmplă? Vă simţiţi călcaţi în picioare dacă încercaţi să o îmbunaţi chiar dacă nu este vina voastră? Sau dacă voi consideraţi că nu este vina voastră. De câte ori ai încercat să faci pace doar ca să nu-i vezi faţa tristă? Şi? după aceea te-a considerat un prost că ai cedat? te-a făcut să te simţi ţinut sub tocul de 10 cm? Ai simţit că ai renunţat la libertatea ta de mascul uman şi că tot ce-ţi lipseşte este o lesă? Dar noi? Noi- ele-le. De câte ori am făcut asta? De câte ori am oftat şi am trecut mai departe doar ca să nu fim cicălitoare? Da chiar… hai să atingem cu degetul arătător tema asta: cicăleala femeilor. Care este originea ei? Păi în primă instanţă este rugămintea ei: te rog fă x lucru. Tu zici: da, puţin mai încolo că acum am treabă. Trec câteva ore… tu ai uitat deja.. te uiţi la tv sau faci orice alt lucru necategorisibil ca “treabă”. Ea îţi zice a doua oară, ca să-ţi amintească: te-am rugat mai devreme să faci lucrul ăla. A da, zici tu. Dar îl fac mâine că acum am făcut şi eu duş, n-am chef să mai transpir. Ok. A doua zi la fel: ea te roagă că e musai. Acum sunt mai multe opţiuni: ori ea te roagă până devine cicălitoare sau până se enervează şi iese o ceartă din asta, ori renunţă să te mai roage şi face singură decât să işte o ceartă din asta. În partea a doua a situaţiei, de multe ori ea renunţă să te mai roage a doua oară de fiecare dată şi face singură. Iar pe tine nu te doare capul şi îţi vezi de ale tale, luând totul by default. Şi atunci rămâne să te întrebi: cât timp îi ia ei până îi sare ţandăra şi pare doar o ţăcănită pentru că i-a sărit ţandăra din “nimic” şi te uiţi la ea ca un copil care nu ştie cu ce a greşit, simţindu-te frustrat şi luat de prost. Regândiţi-vă reacţiile, băieţi. Nu e întotdeauna vina ei.